Acest proiect a făcut parte din proiecția internațională „Cultural Dysphoria”, care a avut loc în august 2024 la Galeria Octav Băncilă din Iași, organizată de Radu-Mihai Tănasă și curatoriată de Cristiana Ursache. Evenimentul a fost urmat de o sesiune de întrebări și răspunsuri (Q&A). Textul scris despre/în proiect servește atât drept o explicație, cât și ca o parte integrantă a filmului. Având în vedere acest fapt, lucrarea este recitată postum de Toma Caragiu, un faimos actor român din perioada comunistă, cunoscut astăzi în principal pentru monologurile sale scurte și incisive difuzate la Televiziunea Română (TVR). Acest lucru a fost posibil prin clonarea vocii sale folosind tehnologii I.A.
Lucrarea video, în sine, este compusă dintr-o galerie de fotografii personale realizate în timpul unei vacanțe în Pula, Croația (2024).
Numitorul comun al fotografiilor este numelui orașului, scris într-un mod oficial și legal, atât în spațiile fizice, cât și în cele digitale, la polul opus față de cazurile în care poate fi (doar în moduri ilegale) expuse aceleași litere (în ordinea lor specifică) în România.
O explicație mai detaliată poate fi auzită (pentru o versiune scrisă, mergeți la sfârșitul paginii) în cinci limbi diferite, recitată de vocea clonată digital a lui Toma Caragiu, în lucrările video prezentate mai jos.
„faux amis/false friends”, 2 minute și 33 seconds, Iași-Pula, România-Coatia, 2024
faux amis/false friends
Actele de comunicare care nu se petrec într-un timp real, nemediat, între doi agenți umani, în care interpretarea informației transmise (de către receptor) se petrece aproape simultan cu emiterea informației respective (de către emițător), ar putea fi descrise drept acte de comunicare delegată.
Pentru a putea delega o informație este necesară arestarea acesteia din urmă într-o formă obiectuală (sau performativă tehnologic) construită după convenții generale de limbaj. Însă, atunci când convențiile respective funcționează exclusiv într-un anumit context specific, informația delegată semnului grafic (în cazul nostru) poate fi fie invizibilă (în cazul în care este vorba despre un alfabet diferit de cel cunoscut de receptor), fie alterată, în cazul unor coincidențe cunoscute drept „faux amis” sau „false friends”.
O coincidență de acest tip am întâlnit personal în timpul unei vizite pe litoralul Croației. Ceea ce pentru populația orașului în cauză este un substantiv propriu cu un puternic caracter oficial, pentru mine (și pentru restul vorbitorilor limbii române), cuvântul în cauză, este un substantiv comun peiorativ.
Astfel, cele patru litere, în ordinea în care sunt așezate, în Iași, spre exemplu, pot fi citite în spațiul public doar prin cele mai puțin oficiale și legale moduri (prin vandalizarea anonimă a proprietăților private sau publice), spre deosebire de cazul foto-documentat unde aceleași patru litere, în ordinea lor firească, erau materializate în spațiul public în cele mai oficiale și puțin anonime moduri, de la semne rutiere amplasate de autorități, la afișe ale unor evenimente culturale și până la bonuri fiscale sau canale de scurgere, implicit, în diferite materiale și caractere tipografice.
(text propriu)