expoziții.
Cele trei expoziții consecutive prezentate pe această pagină marchează o tranziție treptată către o abordare a spațiului exterior obiectului de artă. Ceea ce a început ca un studiu aparent convențional al sculpturii—unde actul reprezentării poartă o calitate istorică, asemănătoare unui document—evoluează într-un exercițiu de reprezentare abstractă (nu non-figurativă), care abordează realități teoretice. În cele din urmă, acest demers culminează într-o analiză superfictivă a unor elemente care, în spiritul lui LeWitt, nu sunt expuse de regulă. Acest ansamblu de lucrări funcționează, într-o anumită măsură, ca un jurnal personal de cercetare, în care teoriile sunt dezvoltate și puse în practică/exemplificate.
