Următorul proiect este conceput mai degrabă ca o viitoare expoziție decât ca o serie. Lucrările au ca scop propunerea unor dezbateri asupra conceptului de originalitate în artă, utilizând exemplul producției serialiste.
Inspirându-mă din practicile recente ale artei contemporane (vezi studioul și echipa lui Jeff Koons) și din progresele în metodele de producție industrială—în special revoluția adusă de imprimantele 3D—îmi propun să provoc noțiunea de original digital, arta ca industrie și impactul transformator al acestor inovații asupra producției de artă.
BMW, Audi și Mercedes în Vest versus Trabant în Est). Diferența în cazul nostru constă în faptul că zidul de separație nu este unul artificial, ci organic—un zid carpatic.
Așa cum se reflectă în lucrarea însăși, am ales să (re)produc o sculptură în spiritul appropiation art, împrumutând elemente formale evidente dintr-o serie de lucrări ale unui artist contemporan din Timișoara (Bogdan Rața). Am evidențiat această apropriere prin marcarea sculpturii cu logo-ul unei mărci contrafăcute binecunoscute, ADIBAS, ale cărei identitate vizuală presupune o modificare minimală a originalului.
De asemenea, punând în discuție tema originalității în producția artistică într-un cadru post-structuralist, tehnologia utilizată pentru a crea sculptura Contra-fabricat în România de Est a facilitat producția acesteia în spiritul serialismului și al condiției obiectului digital (așa cum este definită de Boris Groys). Rezultatul a fost obținerea unor copii vizibile multiple (ale unui original invizibil: fișierul/obiectul digital), fiecare dintre ele anulând potențiala originalitate a celei de lângă ea—un fenomen similar cu cazul Traffic Light Tree de Pierre Vivant.
The two serial sculptures below serve as an example of the recurring conflicts (and cultural dominance discrepancies) between East and West, viewed through a personal and, implicitly, local lens. Specifically, it is a personal critique of the local art world (Iași). Considering the state of not only contemporary local sculpture but also its display in public and institutional spaces, I reflected on the politicization of the Museum of Contemporary Art (formerly the Turkish Bath). After the aforementioned museum was placed under the supervision of an institution with a different profile, the same institution re-inaugurated the space (the original inauguration took place during Iași’s White Night of Galleries and was organized by professionals: university professors, curators, gallerists, etc.) with a marathon exhibition.
Returning to the work, I examined Romania’s east-west extremes in terms of cultural production, inviting this recurring conflict into focus. This can be seen not only in cultural outputs but also historically, as with East and West Germany during the Cold War (e.g., car production:
din expoziția Superfictious, Supertheoretical, Superboring
ÎN CURÂND!
ÎN CURÂND!
ÎN CURÂND!
ÎN CURÂND!
ÎN CURÂND